luni o să mă duc la război un război oarecare
nu știu trecut sau prezent
beirut angola vietnam
o să vînez inamicii prin subteranele junglei cu aruncătorul de flăcări
eu sunt aruncătorul de flăcări
cînd zîmbesc totul ia foc în jurul meu
prea mult napalm și singurătate

(da de ce să nu folosești cuvîntul singurătate îmi sună o voce în cap
pentru că e un clișeu bag în mă-sa toate clișeele dă-mi tu o senzație nouă)

marți o să mă duc în china și-o să mă însor normal
cu o chinezoiacă
da de ce bă mă întreba cartoafă la zece ani după ce ieșisem de la
luptătorul cu flautul
pentru că au ochii oblici și mă învață karate dacă
mai dă tăică-miu-n mine îi rup inima
și ce faci tu bă cu chinezoiaca
o iau în brațe și o sărut

miercuri am să aterizez pe acoperișul căminului cu elicopterul
poate sunt foarte bogat poate nu asta e mai puțin important
se va uita ca vita administratorul care mi-a luat buletinul doar ca să urc la tine
ca vita se va uita va întreba cine sunt
nu contează în mintea mea
e totul posibil

(aceeași voce din cap îmi spune că toată chestia asta nu e poem dar e satisfăcătoare ca penitență
corect
nu m-am spovedit de vreo zece ani vocile din cap încetează doar dacă le dai dreptate)

joi o să am interviu pentru job (între noi fie vorba nu am da trebuie să-mi găesc și eu
o ocupație de paște mă gîndesc la ocupația germană din franța în al doilea răboi mondial-
și retrăiesc ziua de luni mi-am ales prost războiul)
yap sunt patetic uneori te ajung toate și explodezi în mîna iubitei ca un proiectil găsit în pădure
de niște puștani idioți care se joacă de-a nemții

vineri hmm să consultăm agenda încărcată de altfel prevăd un moment de sinceritate maximă
(vocea din cap tace i-am dat 300 de absint în club a)
nimic nu se întîmplă și totuși lîngă mine se trăiește
acestae poemul singurătățiiabsoluteabsintuluiabsolutnimicnumiiesebine

sîmbăta e ziua în care visez că mă întorc acasă cu trenul
îmi injectez morfină încerc să scriu ceva mesaje dar mă simt prea bine
îmi pun în ordine actele la capăt de linie mă găsesc controlorii dormind cu capul pe rucsac
măcar pentru asta ar trebui să mori o dată să vezi ce zic oamenii despre tine
(vocea din cap s-a trezit îmi spune că suntem suma celor care se gîndesc la noi
și că ai fi un momument de prostie mai ia o bere neagră și niște absint ne punem noi de acord)


duminica e ziua în care mă pun de acord cu vocile mele vocile mele fac un duș
apoi o iau de la capăt