poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-02-22 | |
*
* * Nu pot să pun geană pe geană nu pot să mai pictez poeme pe care, apoi, să le cînt. Sînt pe primitorul Pămînt ultimul muritor. Nu pot să mai presar, pe rană, sare - căci nu mai doare, ca-n copilărie. Sarea-n bucate e doar în basme. Îngerul mi-a murit aseară, în cazne. Ultima ciocîrlie a supraviețuit trei zile în colivie. Nu știu cum am scăpat de dezastre. M-au apărat visele voastre (impregnate în aerul otrăvit, ca niște frunze uriașe) de uragane și ploi, de cenuși radioactive, de noroi, de acel dor sfîșietor ce mă chema spre infinit. Trăiesc prin voi și vă duc mai departe. Eu, omul fără vise proprii, ultimul om. Mi s-a mai dat o șansă? Sînt oare penitența tuturor? Un atom îi spune altui atom: “Visează! Asta se așteaptă de la tine!” Un ozn coboară, ca o buburuză ușoară pe-o frunză pe care stau, cuminte, absolvită (enfin!) de cuvinte. O ființă verde mă ia de mînă (de ce, după dezastru, totul e verde?). Mă arată cu mîndrie fraților ei: “Iată o entitate bătrînă ce-a supraviețuit pentru că n-a mîncat, n-a dormit, n-a gîndit cam vreo lună. Tocmai ea (cea mai decolorată-ntre femei) care nu mai vroia, a rămas. S-o studiem pe îndelete - așa material mai rar găsești!” Pe masă, nu mă mai pot concentra. Mă gîndesc la furnici, la povești… O altfel de amorțire mă micșorează. Spun : “A”. Mîna dreaptă se-ncrîncenează, se-agață de creion (de ultimul creion, firește!). Un alt verzișor îmi zîmbește, cu bisturiul strălucind ca un soare în mica mea zare. Un pui gustos, gustos de tot în supă. Totul se va petrece (întotdeauna!) după. Timpul e-același prieten misterios pe care ți se pare că-l știi. Deasupra mea, într-o oglindă: eu, care nu puneam titluri la poezii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate