Mă ascund de tine
mă ascund în toate lipsurile mele
mă ascund în albia durerii
ca să-ntâlnesc
o picătură de rouă pură
fericire
și totuși mă ascund
până și-n haos
rătăcesc până și-n
privirea-mi scufundată în lacrimi
atâtea sensuri arse, atâtea gene false,
vârtej universal într-un pahar de cristal
îl beau până la capăt,
Mă înnec
Și scot din mine o eu
Ce nu-mi era nicicând trezită

Am spus:
Îmbrățișarea
cu toata ființa mea
A fost.