ce ploaie, dumnezeule, ce ploaie
murat în suflet pînă în plăsele
să numeri bani, copii să faci o droaie
și să ignori durerea de măsele

în mintea mea, pic-poc, cîte-o idee
să picure încet și chinezește
nu am decît o singură femeie
dar mă iubește viu, dumnezeiește

în bălți murdare calc. fleoșc! îmi răsună
urechea mea s-a necrozat de-o vreme
ne întîlnim pe stradă:
-bună!
-bună!
din curte iese-o babă să ne cheme

la o cafea, un coniac și-o pipă
cît se usucă haina. ce contează?
îngerii noștri stînd într-o aripă
fac sex și ei
și nu ne mai veghează