alerg peste drumuri o umbră roșie
mi se varsă bătăile prin uși întredeschise
aruncîndu-și șuvoiul
după zvîcnetele ce le trasează în urmă soarele
dar a sosit timpul
cînd strigătul se sparge în frunți

te arcuiești în tine
și-ți fixezi urechea peste inimă
să nu pierzi un sunet din zgomotul rotunjirii ce se petrece
înăuntru
da, ascute-ți auzul
pentru tălpile ce bufnesc sugrumate dedesubt
pentru loviturile de pumni dincolo de ușile concave
nu pierde
nici o bătaie
de inimă