în veacul meu pe când se furau pomii de crăciun
din piața marii adunări naționale
și se împodobeau alții chiar în pragul primăriei
pe când stare de urgență părea să fie numai o revistă
a copiilor fără părinți care scriu poezii
în spatele căreia hi hi hi
pur și simplu ar surâde nepotul crocodilului ghena
eu îmi scriam jurnalele pe blog și ce dreptate avea
dumitru crudu ce dreptate crudă
avea sau nu avea o cuzină care ținuse și ea jurnale
pe ianuș îl văzusem/auzisem într-o noapte în bunker
gamarț mai întâi a zis că e un bunker
de alții nu mai aveam habar
eu nu prea ieșeam în lumină
pe atunci toată lumea nu era decât o mulțime
de unde se putea desprinde un christ
în care să arunce cu pietre
imaginați-vă o casă mare mare de nebuni hohotind
indicându-l cu degetul pe un nietzsche friedrich
acela umbla deprimat pe străzi de fapt era o casă mare
mare de suferinzi
și de eroi
tu de ce nu te-ai lăsat declarată erou în transnistria
se revolta odată o colegă de la tvm
pentru că nu sunt erou i-am răspuns cu mâna întinsă
voiam un autograf
era pe când baștovoi își lansa prima carte
îmi amintesc ce îmi povestea mai târziu aveam
o fereastră înspre bucurești și alta înspre 31 august
cameramanul fost profesor de mate calcula și zâmbea
credeți-mă
în veacul meu
inimile se purtau pe alocuri dezgolite și de aceea

21.12.07 00:04:56