Prima samanta al acestui sentiment, iubire, a aparut odata cu primele supravietuitoare, care aveau un element ce le diferentia de animale si anume...ratiunea. ratiunea este acel ceva care cuprinde o alta componenta foarte importanta pentru om constiinta uneori ratiunea se confunda cu constiinta. Noi presupunem ca de noi depinde cand, cum, de ce ne indragostim credem ca, independent, de constiinta ne indragostim. Dar acest... sa-l numim „factor” joaca un lucru important pentru noi...poate acest factor, element este cel ce ne dicteaza ce ar trebui sa facem in legatura cu cel, cea de care ne indragostim.
O viziune primitiva asupra dragostei, ne prezinta dragostea, un lucru ce leaga doua persoane, insa dragostea se poate concretiza si intre o persoana ji un obiect, o persoana se poate indragosti de o carte, de o prajitura etc.dar lucrul care face diferenta intre o dragoste dintre o persoana si un obiect ji o dragoste dintre doua persoane este sexul. Daca iubirea dintre doua persoane poate fi asociata cu un mecanism de doua rotzi zimtate asi asocia sexul cu acel ceva care nu lasa ca rotile zimtate sa se toceasca odata cu trecerea timpului, unde va interveni monotonia, rudimentarismul.
presupunem ca iubirea va exista mereu, insa cu inaintarea in varsta conceptia asupra iubirii se schimba. Gandeste-te cum vedeai iubirea la varsta de 15 ani? Cum era cu emotiile care le aveai cand erai in preajma ei? Si cum e acuma cand ai varsta de 37 de ani...e cam diferit dar iti e dor de clipele acelea. Toti spunem ca am vrea sa ne traim din nou tineretea, dar cu mintea de acum, cu mintea de om matur, asa ca m-am gandit...tot ce fac acum, la o varsta mai inaintata voi gandi altfel, asa ca incerc sa actionez diferit de ce gandesc, insa intr-un mod rational. Astfel actionez si in iubire, voi incerca sa depasesc momentele emotive, nefavorabile, incercand sa stapanesc eu situatia, caci daca nu voi face altfel, la o varsta mai inaintata, voi spune ca puerilismul de care dadeam dovada putea fi eliminat, si situatia putea fi altfel.
Suferinta in iubire apare ca urmare a unei actiuni pe care partenerul o face in defavoarea ta. Cand constiinta parteneruli ii „dicteaza”, sau ii sugereaza ca merita, poate primi ceva mai bun decat prezentul, actioneaza spre infaptuirea mai binelui. Un alt factor care poate distruge iubirea este timpul, care aduce odata cu el monotonie, rudimentarism. Actul de despartire in sine nu te poate omora din punct de vedere logic, „Din dragoste nu murim. Ne nastem”. Meru regretam acel moment de despartire, de scindare... insa ar trebui sa fim, sa ne consideram impliniti din simplul motiv ca s-a intamplat, s-a intamplat actul iubirii: „nu fi necajit ca s-a terminat fi bucuros ca s-a intamplat”. Cea ce nu te omoara te face mai puternic, o despartire te poate invata multe, poate fi intriga iubirii urmatoare, sau o despartire te poate distruge. Niciodata o despertire nu pleaca fara sa isi lase amprenta, intr-un mod pozitiv sau negativ. Despartirea este cea care aduce suferinta, este fructul stricat al pomului iubirii, fruct care nu ar fi daca pomul nu ar fi roditor, mai exact, daca dragostea nu ar fi fost profunda, cu cat dragostea a fost mai mare, profunda, cu atat despartirea e mai grea, insa si experienta castigata e mai mare( asta e jumatatea plina a paharului). Pentru a alunga gustul amar al veninului suferintei ar trebui sa avem parte de o noua experienta, sa avem parte de o relatie in care sa ne investim, sincer, sentimentele. Sinceritatea...se refera direct la propria persoana, nu are rost sa te arunci intr-o alta relatzie mintindu-te, crezand ca ai sentimentul de iubire ptr persoana respectiva, dar in fond tot la cea anterioara te gandejti nu ar trebui sa itzi gasesti refugiu in relatia viitoare, ci ar trebui sa fie ca sexul...cu cat stai, investesti mai mult sentiment, cu atat itzi, tzio doresti mai mult pe persoana de langa tine.