Deh, vremea zace-n noi cu-o aripă bolnavă
Bolborosește-n dodii, drapată-n catifea
Îmi dai pe ea, amice, o singură carboavă?
Hai, bate palma, aldămașul să-l beau îm cinstea ta!

Știu, târgul ăsta existențial ne paște
Pe fiecare suflet în amurgul stins de zi
Cum pântecul femeii cocon de moarte naște
Așa și noi ne coacem în fructe brumării

Pariu pierdut e viața, iluzii în cohortă
Caiafă plămădită-n a spinilor cununi
Un astru orb ce plânge cu-un ochi rămas pe boltă
O arcă scufundată-n genune de genuni!