Doamne, azi au murit toți oamenii
sângerau de milenii iubire din inimi
nu se mai putea,
se risipea cel mai frumos sentiment
curgea în valuri peste orașe, sate, câmpuri
suferința devenise absolut insuportabilă
iubiții își aminteau unii de alții
sfâșiați între doruri și răni
își clădeau unii altora
cu tandrețe
păduri, munți, ceruri
între doruri și răni

iubitule, azi ai murit
am murit
am murit cu toții
văgăunile inimilor s-au umplut cu moarte
au rămas trenuri
să meargă înainte pe șine
avioane să se prăbușească peste canioane
au rămas
armonii îndepărtate de saxofoane
să aștepte timpul
să vină
să treacă
să înceapă

Doamne, nu mă mai pot minți,
nu te mai pot minți,
dacă aș avea dreptul la o singură rugăciune
aș face-o blestem

de iubire