Tâmp se zgâie negreala orei
în laxativul insomnie.
Antropomorfic
se scufundă lumea,
cleios, Dali se-ntinde ceasul,
pe asfaltul hâd
rânjind neonul liberalizat,
ciroza pecuniară
perpetuează venerice obsesii.
În rogvaivul pestilențial
sub ocrotirea legii
ciugulesc nuggeții, corbii.
Valul respiră mortăciuni,
morții pleacă-n vorbe
cu o cruce pentru vii.
Omul târâie răbdarea
kamikaze cu praf de pușcă.
* * *