sînt faraon și vreau o piramidă
ca orice domn din dinastia mea
din piatră ponce, bazalt sau cărămidă
din orice-ar fi, dar vertical să stea

și cățărat în vîrf, steaua polară
s-o văd aprinsă - far la orizont -
poporul meu îngenuncheat să-mi ceară
circ și franzelă. eu să spun „I don’t”

apoi tot trupul meu să se-nvîrtească
precum un derviș pasul viu și nalt
și din rotirea mea faraonească
să zbor încet pe țărmul celălalt

dar n-am un ban ca să plătesc la vamă
iar conturile mele-s efemere
mor și renasc și iarăși se destramă
în capul meu idei patrulatere

și-ncet încet îmi crește insipidă
în mintea mea o mică piramidă