cine îmi leagă de umeri câteva ațe și se joacă pe o scenă imaginară poate fi un actor talentat capăt diverse forme în funcție de mulajul care mi se toarnă pereții exteriori ai trupului revin la starea inițială numai dacă primesc o invitație în rai ai grijă să nu-ți vinzi rația de fericire luată pe ziua de azi
*
nu pot să fumez dimineața aș vrea să mă intoxic cu primele ore născute din femeia ce poartă doliu pe cap repaus mă aplec peste voi toți să-mi smulgeți hainele la fel cum soldații odată au lăsat un om gol în piața publică învelit doar în propria țintă
*
cine aruncă pietre se aruncă pe sine pare să fie sloganul zilei ce se târăște ca după un război uterin nu-mi mai recunoasc copilul nenăscut mă încurc iar în mine pașii mi-i vând pe mai nimic
*
îmi plac ochelarii de protecție pentru radiații poetice emise pe străzi aiurea fără filtre urmele sunt chiar vizibile se prelungesc de la balcoane până în inimi acolo stau ascunși cei cu părul domesticit mai devreme
*
umblu desculță numai noaptea nimeni nu-mi vede mâinile în buzunare până la oase nu scriu cu degetele unelte pentru înmormântat păsări respirări cadențate
*
atunci când sunt bolnavă din mine curge altceva mult mai condensat decât o fărâmă de moarte
*
te-aș fi iubit din inerție stând într-un singur loc aș fi rotit aripile în sus și în jos un joc al plăcerii aș fi aruncat cu inima la întâmplare până la tine s-ar fi inventat cercul
*
tâmplele copacului dorm pe masa mea de scris o nouă religie printre cuvinte îmi spun cum oare și-a adus bagajele caut prin sertare numai frunze puse la înmugurit habitat provizoriu vântul are formă fixă de aceea trag o linie dreptă
*
pun punct construiesc fortărețe cineva să vegheze prin inima mea un soldat doi stau de pază ca tu să nu treci granița atunci aș muri de sete
*
cine mă vede să se ferească merg călare biciuiesc în neștire fluturii evadați din colivii cerșesc bani să trec marea înot
*
pieptul mi se deschide ce risipă de ploi