poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-17 | |
Viermele din bronz
Poem scris lîngă statuia lui Mozart- Viena Am putea numi într-un fel acest loc – vremelnică locuire a viermelui inoxidabil pentru detractorii măslinului ar fi ca un clopot fără limbă umblet domol pe cărbuni încinși sarabandă pe tăișul sabiei ar fi așa că îi vom spune Doamna imaginație prinsă-n traficul verbului pentru că ceea ce gândim nu se află în vitrina cu idioți zâmbitori nici sub fustele precupețelor de prin oboare păzite de lăcuste. -Ce faci, dementule? – te claxonează un adjectiv gârbovit dintr-o metaforă rablagită -Tocmai pe verde ți-ai găsit să faci conversație? Spunem despre un lucru că este așa sau mă rog altfel pentru că asta am învățat – veșnică repetare – până cînd ochiul învins renunță la simfonia ierbii devoratoare. spunem: aceasta este o salcie plângătoare lângă o apă care nu mai curge și ne gândim la cel părăsit aducând încântare pentru doamnele bătrânului apus teama amintirilor juvenile timpul disipat și revenire înspinând sufletele rod chircit într-o livadă amorțită somnolență învelită-n borangic iederă uscată pe un zid dantelat în formă de inimă stranie învălmășeală de stele căzătoare pe orizontul dintre apă și piatră dar la ce bun minaretele bronzul statuilor când leul zilei zace apatic în parcul trandafirilor desfrunziți? de altceva are nevoie arătarea blondă alergând pe role albastre nu de milostenie nu de mângâieri închipuite pe un trup invidios și asta înainte ca norii să-ncovoaie cerul dimineții ca o perfecțiune a imperfecțiunii dans de șoareci albi pe un câmp negru sub privirile vulturului. Ești un vierme îți strecoară verbul în ureche deci nu poți gândi altfel printre rădăcinile înserării zadarnic imiți graiuri străvechi pentru miei duși la tăiere-n calești.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate