Nu pot să mai continui în acest fel...
de fiecare dată când pleci,
iei cu tine, o parte din mine...
când nu te văd... mi-e dor...
când te aud ... vreau să nu se mai termine...
când ești aici...nu-mi mai trebuie nimic
dar, nu ești... și este 26 ...

dar și ieri, cât și azi am greșit...
cu intenție ...din prea multă iubire ca și tine
am greșit căci țin la tine, depind de tine...
și cum nu ești aici am căzut în agonie ...

am căzut de tot ...mi-am pierdut aripile...
postul și rugăciunea ...am ajuns cel mai josnic
una zic, alta fac, nici de învățat nu-mi mai arde...
de fapt tot ce arde...e iubirea pentru tine...

dar cum nu ești cu mine, se stinge încetișor,
într-un colțișor odată cu mine ...
la fel cum au fost și celelalte iubiri trecătoare...
da, așa a fost mereu...ca un trubadur romantic...
mereu iubit de fetițele satului, dar niciodată de ea...
persoana iubită...așa e soarta lor, a noastră, a mea, să sufăr ..să uit...să mor...

așa e viața și e în mâinile mele...iar eu nu fac nimic, la mine totul e joacă...
eu sunt un copil și nu știu nimic...
dar defapt știu totul
dar nu spun...
nu șiu cum...

e o tăcere, un secret, o surpriză, căci toată lumea tace...
doar e secolul secretelor ... a aparențelor ...
a luminii din spatele imaginii
a identității din umbra măștii

căci viața e un bal mascat...
toti suntem frumoși, toți fertili, buni și nobili...
pe dinafară, dar înauntru ? întrebări peste întrebări...
dar niciun răspuns...trăiesc din greșeli ...
ce bine că se învață din ele
ce bine că viața e de probă...