am început să iubesc pe la zece ani ani cînd dormeam sprijinit de o bornă kilometrică erau 159 de kilometri pînă la brașov îmi spuneam mă emi ești dat dracului ai să reușești tu în lumea asta nu există urși nu există haite de lupi un bătrîn m-a găsit m-a întrebat unde merg i-am zis la mama dar mama era acasă făcea pandișpan bătrînul m-a luat la el știu că era vineri seara mi-a dat ceai la televizor era familia guldenburg în noaptea aia am dormit lîngă dumitru și baba lui a doua zi m-au pus în tren și mi-au dat cinci lei ultimii bani pe care îi aveau în casă

doar atît mi-au cerut să mă rog pentru ei

n-am făcut-o niciodată ca să fii ținut în viață nu-ți trebuie gesturi mărețe n-ai să știi niciodată cît a contat ceaiul unui bătrîn ori dacă ești om rău pentru că nu te-ai rugat pînă acum pentru ei dar am început să iubesc din cauza lor dacă un străin îți dă viață de ce n-aș putea face la fel

am început să fiu tandru pe la 18 cînd m-a chemat legistul la morgă ăsta e? m-a întrebat da el mă gîndeam cum dracu mă sorine ai putut să mori cu zîmbetu ăsta normal vrei să agăți fete mi-a venit atunci să-l ridic și să-i zic lasă că trece și beția asta dar beția asta nu a trecut

am început să fac sex tot pe la 18 pedagogul îmi zicea nu fi prost mă dacă femeia te vrea mai mult în scîrbă mai mult să le dau oamenilor ce așteaptă de la mine am făcut-o îi vedeam ciorapii rupți prima noapte de dragoste prima noapte de singurătate nu m-a crezut nimeni căram o roată de căruță în spate de la cluj la bacău m-am agățat de roata aia de parcă ar fi fost toată lumea am început să plîng dar n-a văzut nimeni

doar atît mi-au cerut să le zic cum a fost

dar dacă eu nu mai știu asta mă face om rău?

și uite vine dimineața asta în care toate îmi par ireale canapeaua cafeaua doza de bere neagră pămîntul înghețat de afară și uite vine dimineața asta ca bocancul polițaiului în plină figură și urlu nu am fost eu dar poate eu am fost

am început să mă rog pe la 5 înger îngerașul meu rupe scîndurile de la cerdac să-și rupă tata gîtul cînd vine acasă dar tata venea întreg și eu nu pricepeam cum de ăia care nu se roagă nu pățesc nimic mă pișam pe mine de frică tata chema prietenii lui polițaii să rîdă de mine și mama?
și mama făcea mîncare lua antena de la televizor cînd veneam cu cinci la mate eu fugeam de-acasă bunicul mă fugărea prin tot satul pentru prima înjurătură n-aș putea spune m-au crescut bine m-au crescut așa de bine că doar atît mi-au cerut să le zic cum a fost

îți trebuie prea mult curaj ori disperare să spui toate acestea îmi repet în fiecare zi că viața e un miracol fals dacă nu are puțină nebunie la ce folos chiar la ce folos să stai gol și să ți se numere coastele

și vine dimineața asta ca bocancul polițaiului în plină figură aș sta de vorbă cu vecinul mai mult să am impresia că fac ceva l-aș întreba cum merg vînzările la magazinul lui de muzică i-aș face un playlist cu portishead ori the knife ori yan tiersen dar n-ar conta nu?

am început să urăsc pe la șapte cînd i-am zis doamnei învățătoare că o să moară în focul iadului
de atunci am urît morții viii îngerii diavolii mamele tații

la ce mi-au folosit toate astea?

am început să mor pe la zece ani cînd dormeam sprijinit de o bornă kilometrică erau 159 de kilometri spre nicăieri șosetele ude îmi intraseră în pielea piciorului atunci mi-am dorit să am o prietenă cu părul creț poate rîzi e felul meu de trece în altă parte fără patetisme și fără să știe lumea mă gîndeam că vor fi lupi vor fi urși nu mai vedeam șoseaua cocenii de porumb îmi intrau în glezne și totuși am mers am mers am mers am trecut prin toate ca un sacagiu care-și numără la sfîrșit mărunțișul

nici nu știu de ce-ți spun toate astea poate să-mi aduc mie aminte poate să înțelegi degeaba ești dumnezeu dacă nu mai ai oameni care să creadă în tine