Ei nici că-i pasă de șoapte
ori de vîntul din nord
și nici măcar de vreo amintire,
luna de-a dura pe roiul stelelor
sau gardul din spatele benzinăriei,
totuna...
Și Doamne, e atît de frumoasă încît
din trupul ei mi-aș face calendar
pentru o mie de ani de iubire!

Ei nici că-i pasă de acest poem,
care-i îngerul meu preschimbat
într-o pajiște crudă cum puiul cîmpiei
așteptîndu-i pașii ca pe Buna Vestire,
ei nici că-i pasă de vreo născocire,
dar e atît de frumoasă încît
din zîmbetul ei mi-aș face caleașcă
pentru pierzanie și mîntuire!