Nimic nu mai are puterea acelui vers
pe care putea să-l vezi
doar cu ochii legați de cuvinte.
Încearca să simți cum prin degete curg privirile
pe care nu poți să le atingi cu mîinile
fierbinți de răceală
s-au surpat amintirile, agățîndu-se de tavanul tuturor
nebuniilor
și iată-mă, acum, damnată la aceste cuvinte
ce nu mai încap în versul muribund.
De-atîtea litere s-au umplut venele unui astru
ce în curînd îți va cere o transfuzie de oase precambriene
eu le-am găsit în piramida nesomnului
erau aruncate si moarte...
de frica nedespărțirii de cavourile mumificate.

azi e ultima zi de moarte
de-acum va trebui să-ți dezlegi ochii
și să privești
ceea ce n-ai văzut
ciît pentru tine eram
un vers supradozat.