nu îți urmez calea nu
pe ea se rostogolește un orologiu imens care ticăie pașii
sunt copilul acestei lumi
în care picură dejecții universale
mi-ai dat un paradis
apoi mi l-ai smuls printre coaste punând în loc un temporizator
puțin îmi pasă daca traversez strada prin loc interzis
ceasul se oprește oricum înainte să ajung unde vreau
e doar un joc cu lumea fileu
și eu de partea asta doar trup încasând lovituri de deschidere
prin venele întinse trec oameni fluierând
partida se apropie de final
spun pas
opresc senzațiile și mă întorc în mine
daca îmi dai o lumânare să o aprind
cu siguranță voi găsi a doua cale