poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1080 .



Rondeluri pe cristal
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [anyyacory ]

2007-10-28  |     | 



Rondeluri pe cristal...

I

Ieri, am sădit cuvinte de opal
Și-am cercetat însemnul, ca să doară,
Sub vechi silabe, scrijelite pe cristal
Ce-și căutau, în van, vraja amară.

Pe ochiul tău, strivit sub timpul sideral,
Pe tâmpla-ți ostenită dar ușoară,
Ieri, am sădit cuvinte de opal
Și-am cercetat însemnul, ca să doară.

Ecoul vorbelor de pare azi banal,
Nu-s buzele de vină, urechea-i de ocară.
Și glasul meu, pe struna-ți, n-a cântat în zadar,
Chiar dacă, peste toate, Timpul ară
Ieri am sădit cuvinte de opal...

II

De-atâtea vorbe nerostite
Mi-e sufletu-mpietrit, iubite...
Și de atâtea gânduri ucigânde,
Visul sub geană nu se mai ascunde.

Peste timpan, sărutul tău de miere
Mi-adună șoapte de durere
De-atâtea vorbe nerostite
Mi-e sufletu-mpietrit, iubite...

Calea Lactee poate încă minte
Dar Luna nouă nu se mai arată...
Și, de mai am sub pană-acum cuvinte,
De vină-i amintirea că mă-mbată...
De-atâtea vorbe nerostite
Mi-e sufletu-mpietrit, iubite...

III

Þi-e zâmbetul hoinar, ca puful păpădiei
Și trupu-nmiresmat, ca floarea de cireș,
Gândul îți zboară – vultur spre culmile Tăriei,
Dar mâna îl întoarce - privighetoare-n vers...

Înlănțuiți pe treptele somniei,
Adună nouă vrajă și-nțeles...
Þi-e zâmbetul hoinar, ca puful păpădiei
Și trupu-nmiresmat, ca floarea de cireș...

Pe oaza înverzită din mijlocul pustiei
Și-n apele de munte readunate-n șes
Sub tainele luminii și-n calea veșniciei
Mă porți acum pe mine, în drum fără eres,
Þi-e zâmbetul hoinar, ca puful păpădiei
Și trupu-nmiresmat, ca floarea de cireș...

IV

Azi, sub fereastră-mi plâng copacii desfrunziți
Și umbre albe peste suflet îmi coboară.
Pașii din somn iar umblă îngroziți
Că visul ierbii-n calea lor n-o să răsară…

Orbita-i goală, ochii-mi sunt fugiți
Și-aleargă înapoi, spre primăvară
Azi, sub fereastră-mi plâng copacii desfrunziți
Și umbre albe peste suflet îmi coboară.

În calde lumi, străbunii-s osteniți
Și-a lor chemare-acasă tainic mă-nfioară
Aici, printre străini, doar vulturii răniți
Cu-aripi de gheață mă-nfășoară…
Azi, sub fereastră-mi plâng copacii desfrunziți
Și umbre albe peste suflet îmi coboară…


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!