Vino!
Coboară spre lacul din lună,
spală-ți amintirea în umbrele feței de ceară,
aprinde-ți tălpile de cremenea-spumă
visând că ochiul de apă n-o să mai doară…
Dansează!
în focul nebun, nebun ca ziua de ieri…
ia un cărbune aprins între dinții de lup,
și-apoi…
Pieri!
Cântă-ți cântecul de prohod: …
dinții mei rod, gura mea mușcă
beregata din umbra ta!
Strigă-ți numele tău…
pornește săgeată din mine - spre valea din deal
teleleu…
și-aprinde-n curgere lumea,
Blesteme al meu!