(sultanul Kilidj Arslan din Niceea și Petru Eremitul)





din șold îi crește grea, spadă știrbită
de oasele templierior din Cruce…
aripi în V sparg liniștea zbârcită
a norilor - geometrii caduce -


muguri scrâșnind din lamă de oțel: - mâini,
iar gheare-i ies din dește, în capăt clonț
cu ochi de șoim pentru vânat, nu câini,
săgeți și arbaletă în loc de glonț.


ce tristă-i pajiștea cu iarba grasă,
culcată de-ncleștarea-ntre fantome,
târându-și rug în locul crucii-acasă,
în burguri medievale, monocrome.


morții e-acum vândut sub tine calul
ce stăruie încremenit în stâncă,
cu ochiul scurs privește animalul,
alahi și dumnezei venind să-l plângă.


tu vânător, vânat de halebarde,
Eremit, te-ascunde deci, bătrân gonaci,
sub jilțul negru-al viselor bastarde,
rob al crucii-nfrânt, mormânt aici să(-ți) faci!…