Prietenului meu cel mai bun,


către o repercusiune care avea să întindă
poteca mea de suișuri,
peste flori care nu vor atârna niciodată în pahare,
pentru căni care nu vor sătura pe nimeni,

să-mi duc privirea în evantaiul tău,

să mă reazăm de ochii tăi, de aerul tău cald,

să mă aplec peste umbrele care au căzut din tine,

aștept să treacă,
aștept să fie zori, ore să curgă
din brațele tale,
ore să se facă din orele tale,

aștept,

portocalii să crească,

în polul culcat pe ierburi,

urmele care mă vor duce către ape.