nu știu de ce stau cu ochii pe tine, privesc cuțitul și
știu că n-o să pleci nicăieri, e prea bine în noi
da, acolo se strânge binele de obicei

ne-am izolat, am strâns provizii
avem confort, pâine, carne și terapie de cuplu
sucuri reci și călcâiele pe care sărim când ne doare
ceva. dacă ne schimbăm lenjeria rar
se imprimă pe fețele de pernă
scheme de evacuare a corpurilor

mă privești, apuci cuțitul de vârf. uneori
lovești între degete. pe lamă se vede zâmbetul tău
acea grijă pentru fior, apoi lovești din nou

pot mișca doar pleoapele, încet între lovituri
treci în locul meu și știu cum să mă port
tirul continuă până când, obosiți, privim în jur
totul s-a ciuruit

e atât de bine că nu ne nimerim niciodată, dar nu m-ai întrebat
unde mă refugiez când văd că vârful cuțitului
vine către mine

înlăuntru, cât mai adânc, abia acolo e bine