poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-30 | |
De cât timp am aceste gânduri
Iubito tu pe toate le umpli Precum ploaia care cade și noaptea care întunecă pământul Tu peste tot te afli Dar eu tot nu te găsesc Singurătatea,cel mai cumplit chin Cea mai grea pedeapsă Să fie însuși iadul? Posibil Iată,soarele rasare Din noapte Si iar o sa se stingă în intunecata ei îmbrățișare Tot așa și eu Ieșind din pântec Am crescut Precum sămanța care crește din pământ Dar am dorit să mă intorc în el Tu mi l-ai oferit și gura ta dulce Cu saliva ei ca mierea Parcă milioane de stupi îți existau intre buze în pântec mă întorceam Precum viermii Care ieșiți din pămant în el se intorc în pântecul tău intram adânc Tot trupul încercam să-l scufund Ca râmele vroiam să fiu Care trăiesc în pămantul cald Vroiam să trăiesc în carnea ta Să mă adap din sângele tău Dar ce spun? Astea sunt numai gânduri Amintiri, Umbre ale lucrurilor de demult Care îmi acoperă mintea, Mi-o întunecă, întunecarea minții, Somnul rațiunii, E nașterea iubirii în noaptea asta în care tu erai luna în asta am rămas Luna a apus Dar noaptea a rămas Ai dispărut Dar sentimentul a rămas Acuma mă găsesc singur Prins în aceste paragini între blocurile distruse și macaralele abandonate între fiarele ruginite Peste care roua dimineții se lasă Scarțăitul lor,of,scarțăitul lor Parcă e un geamăt de durere Parcă și ele suferă Parcă și neființa doare Stropii care atarnă greu De gardurile rupte îmi aduc aminte de ochii tăi De lacrimile ochilor tăi Dar tu nu exiști, Niciodata nu ai existat De unde vin amintirile acestea fără fapte Umbrele acestea fără obiecte Sunt nimicuri,nimicuri. Sunt greșeli Greșesc când gândesc Greșesc când respir Sunt precum fiarele acestea mancate de rugină Mancate de timp Nu exist Dar simt ăăăățțț
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate