Străini ca o umbră
pe tărmul privirilor cufundate-n așteptare ,
ne-am despărțit
doar cu-n surâs de floare ofilită
sub arșița cuvântului DOR .
Voi presăra în nopțile fără lună ,
dorinți tarzii ,
înmugurite din tainice amintiri
printre miresmele visurilor
condamnate la tăcere.
Urmele pașilor tăi,
vor binecuvânta
mângâierea buzelor mele,
ce se potolesc pe-nserate
din roua cazută deasupra orașului frunzelor
conturat fantomatic
de agonia singurătății .