văd circular
o cană cu cafea fierbinte
și masa prinsă-n pioneze de tavan
pe panoul de control un breloc de duzină
la cheile unei lumi costisitoare
aș striga în mine până m-aș face pământ
se ridică din tavan ca lazăr ca să-mi spună
câteva chestiuni de principiu
ar vrea să fie peștele-copertă
din pești-coli
pești-pix
pești duminici
cu ione moarte la micul dejun
intră în decor masca de sezon
motivele se unduiesc ca frunzele uscate
jos în fundul conversației
„Le-am lăsat să cadă”
-zâmbind departe în el-

mă simt ca fundul unei găleți de tinichea
pe marginea unei fântâni otrăvite
sunt strâmbă și permanent udă

firul se rupe
iarba crește...imaginativ