poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-18 | |
1/2urg
băi mă topesc ca un iceberg răsturnat în cadă trag cu urechea și nu scot nici pâs au venit ăia după mine, pricepi? i-am văzut în metrou de dimineață i-am știut după cum se țineau de bare pe vremuri la fel se ținuseră și de catargele caravelelor și de scările de asediu și de lăncii i-am văzut erau și pe trotuare unii luaseră forma vânzătorilor de ziare vreo doi se metamorfozaseră în cerșetori unul era șofer de taxi iar la tv am zărit unul care modera o emisiune câțiva au ieșit acasă din cărți ziceai că sunt aburi de toamnă dis-de-dimineață așa mi s-au strecurat în cameră băi câți or fi habar n-ai dar sunt în stare să se prelingă neauziți prin toate colțurile se uită la mine și nu scot o vorbă pe unul mai șmecher l-am văzut cum se chinuia să iasă din eticheta detergentului uitat sub chiuvetă până acolo au ajuns, ai naibii oh, îi știu tare bine prea bine îi știu, zău de când mă tot urmăresc de atunci de când am început să grăim se tot uită la mine la început au fost războinici namib care abia dacă scoteau două-trei vorbe apoi au fost greci furioși ăia știau să declame între două cafteli spre sfârșit erau deja conquistadori și pirați mai mult înjurau și violau acum s-au dat dracului se pricep să umble cu electricitate vâră cheia în contact și stau toată noaptea la chat au ei un fel de dragoste a lor electronică cum-necum, tot pe urmele mele vin fir-ar să fie sunt tare nemulțumiți cică nu-ș’ ce-am greșit când i-am făcut unii zic că-s prea lungi, alții cică vorbesc prea gros majoritatea nu prea au bani mereu le pute câte ceva sunt nervoși, ce mai băi auzi-i cum vin târâș urcă scările alea și zgâlțâie balustrada aud că de data asta au trimis și femei pe ele le-am înfuriat cel mai tare cică nouă luni sunt prea multe cică viața e prea încurcată spun că totul pică pe capul lor și că nu uită deloc nu uită când li se aprind călcâiele așa se plâng ele eh nici ei nu-s mai breji unii ar vrea niște frunze să le crească din creștet unii vor urechi de auzit totul iar alții ar vrea să se prelingă prin țevi sau conductori cică așa o să ajungă nemuritori vor multe lucruri cică tare rău i-am greșit și mie mi-e frică mi-e tare frică de supărarea lor mi-e așa o groază de tot ce-am făcut e rău e așa de rău mai ales când nu sunt singur de tot și ei vin să țipe la mine să-mi ceară s-o iau de la început iar când sunt singur de tot mă tot întreb băi tu pe unde te-ai vârât că nu știu zău dacă știu de ce nu-mi place ba una ba alta habar n-am, crede-mă că sunt un netot când vine vorba de ziua aia în care și eu o să ies din cărți precum aburul ziua aia în care o să vreau cu tot dinadinsul să dau de tine să te întreb ba una ba alta
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate