fiecare cuvânt
este la o distanță de șapte ani
față de orice om posibil

păsări rare aduc pe aripile lor
liniștea

prin carnea noastră trec fluvii de sânge foarte roșu
atât de roșu încât
din cauza zgomotului
ne punem din când în când
palmele pe urechi
ca niște frunze

probabil că acum
chiar acum vorbim
despre apă sau trecut

te strig
aliona
când bucăți din mine se desprind
transformându-se în pești cu ochi de piper

noaptea stăm turcește pe visele oamenilor
și ne amuzăm cum se zbat în așternuturi
uneori apropiindu-se de norii din tavan

din părul tău
am făcut o ancoră pentru viitor
sau poate era
doar mirosul lui