Va fi o zi când vei ajunge în spațiul dindărătul oglinzii
la linia despărțitoare, mai subțire
ca aburul

- Iată, îți vei spune, clișeul în care s-a imprimat
negativul ființei

Va fi ca și cum ai pleca
la ora de metafizică

Viața va fi marginea rămasă în iarbă
în lumea celor îmbătați de imperfecțiuni
și fericire

Vei sta pe acest limbo necunoscut
ca într-o sală de așteptare.
Îți vei bea cafeaua, vei mai adăsta puțin
până când sufletul se va acomoda la o altă
structură

Va fi argint și penumbră, mult argint și penumbră
un fel de Alaskă ce dă să se unească
cu continentul unei Americi
de plombagină

Primele care se vor înmuia în transcendent
vor fi pleoapele tale
deschise dincolo cu fermitate
și eleganță