poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-17 | |
de neuitat
sunt secundele seara petrecute ca panglici în păr învolburate în muzici de trecut la pas printre amintiri eu sunt aici tu ești acolo ei sunt dincolo nimeni din tine sau din mine nu se cunoaște atât de bine încât să spună că este viu sau doar amorțit de vinovăția pentru visele nevisate ori ucise dinainte să ridic mina ca primus inter pares să spun că eu am visat până la nori și înapoi, ireal de real, risc să mi se arunce anatema nebuniei a timpurilor intoxicate de spleen și frustrare atât de adânc și absurd uitând că a trăi e trăire ce e aia trăire? ar întreba copiii, singurii care mai pun întrebări existențiale în afara poeților amețiți de mersul prin verbe și metafore știi, trăire e atunci când uiți de tine și în același timp te vezi zvâcnind în dulcele ritm uitat al șoaptelor serpentine tandre insinuându-se în umeri și în palme strâns tot mai strâns aducându-te în dansul sincron acum ar trebui să intre focurile de artificii și de culori descrise dulceag de cine ne învață cum să pierdem dinainte de a trece în viață și căruia, știindu-l atât de abstract, nu vom ști cum să îi argumentăm responsabilitatea pentru nefericirea perpetuă la care ne condamnă genetic pianissimo, te rugăm, sau, mai bine pleacă, strici omogenitatea macrosocială cu rebeliunea ta ideatică chiar, la ce îți folosește? Vezi-ți mai bine de propria treabă Să o faci așa cum s-a zis că trebuie să se facă și dacă nu vreau? e dreptul meu la trăire cu mine, cu tine, cu noi, voi și ei am dreptul la a avea drepturi sunt ceea ce sunt și fără șanse dacă este să fie voi lupta până la ultimul cuvânt într-o zi secundele vor trăi pline împânzind macrosocial pământul eu fiind nisip voi rătăci în clepsidra trăirilor împrăștiate odată cu vântul e seară amară, se poate juca darts, cu pleoapele mele însângerate ca ținte rocking myself se întâmplă uneori să mă mir de logica ce mi se țese în minte
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate