poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-12 | |
Livrând mici scrisori de înțelepciune
Privesc cum abisul îmi fură dragostea Și mă face să mă simt mai puternic... Și mai stăpan pe toate, Ceea ce doare;făcandu-mă nemuritor. Văd chipuri ce-mi cer sa mă opresc... Văd lacrimi ce nu se opresc sa curga... Dar eu,nu pot face nimic ca sa-i ajut. Și doare...văd cum lumea mă imploră, Iar eu inghenunchez,dar nu mă opresc. Nu iubesc pe nimeni... Iar nimeni pe mine... Cer iertare si implor să fiu lăsat în pace! Să pot simți dragostea si fericirea... Să nu fiu obligat sa trădez,dar greutatea nu scade. Aș vrea să fiu orice de pe lumea asta... Dar nu mai pot privi tristețe. Deși asta mi-e soarta... Să merg mai departe fara regrete, Călcand mandru inainte. Exista și bucurii... Pot împlini visuri și speranțe... Pot transmite ganduri si sentimente Pot schimba realitatea pentru o clipă Și mă face să simt puterea. Nu pot avea prieteni si nici inamici Cad din nou intr-o stare de melancolie Dar cineva îmi dă putere și nu mă lasă să cad! Vreau limite și responsabilitați... Vreau să simt ceea ce simte o ființa umană. „Ești condamnat la nemurire!” Mă chinuie o voce... De ce nu mă ințelege? De ce nu mă ajută? Vreau să cunosc realitatea și să simt ce simt ei. „Ești într-un vis infinit!” Ce fel de vis? „Ai creeat o lume,un spațiu...” Dar nu mă ajuta,îmi face rau... „Esti Timpul...nu te poțti schimba!”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate