satisfacția duce la plictis
dialogul se răsfiră în din ce în ce mai multe ore
deja am început să gândim la fel
e ca și cum aș face dragoste cu oglinda
nici măcar pretext de trofee nu suntem
crecuți în devălmășia părinților noștri intrăm în turma dimineților de la tramvai mai mult decât în inima poemelor
mă strâng de gât cu fiecare amintire ce-mi face noaptea să treacă
le-am luat la rând, i-am luat la rând
un calambur pentru matematica zilelor ce trec
eu știu c-o să mor și de o vreme încoace mi s-a făcut frică
dar dacă nu pleci pictez deasupra patului numele iubiților
și te strig aleatoriu după cum i-am găsit
mi-aș dori un ecou tipărit în gât să auzi oriunde pleci reproșul că mă sufoc
și ai dreptate
sfoara e legată de amândoi