MIRELE

Cîntec de mahala

Avea mustața-n furculiță
Cărarea-n mijloc și-o purta,
Avea o limbă de peniță,
Pe Madelina o curta!

Dar Madelina, o ingrată,
Ignora penița lui!
Nu era o literată
Și era dată dracului!

Frizerița Madelina
Avea inima vândută
Și o țâță, bat-o vina,
Un fior de alăută!

Mișcarea-aceasta socială
Poetul nu o pricepea
Și din sfială în sfială
Pe Madelina o topea!

A dus-o noaptea într-o gară,
Și ziua într-un rond cu flori...
Laie Chiorul din vioară
Le-a cântat adeseori!

Uitând de tot să mai rimeze,
A devenit mai îndrăzneț
Și din trecutul de asceze
El și-a cioplit ceva semeț!

Cu semeția lui hulpavă
Madelina s-a trezit
Și-n mahalaua de gâlceavă
Cu mirele s-a logodit!