poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-17 | |
ce dumnezeu de poet mai e și ăsta
care îmi spune mie că șanțurile s-au umplut cu suflete refulate de la crâșma din colț acolo unde pentru un pahar de băurtură spirtoasă cu aromă de cognac de rom sau vodcă poți cumpăra toate impresiile ieftinite la o valoare de doamne iartă-mă un regiment de soldați toți poeți cu grad de căpitan își etalează arta războiului mitică o ciupește pe ana florăreasa ocazională mustața lui tăiată cu grijă apasă realitatea lăptoasă a piepților nurlii și deconcertați are o fată care o așteaptă în cameră și n-a luat prânzul oare să-i ofere crinul ofilit ofițerașului ăsta subțirel ca speranța care n-a cumpărat decât o cinzeacă de șliboviță parcă burtosul slinos din colț cu mustăți groase ca o botniță de pitbull zornăia a bunăstare cârnați și bere rece fie mitică pare că se înșurubează în scaun insingurat ca un monoclu nu o vede pe crăiasa castraveților murați epaminonda – da’ lume-ai zice mina căci sub falsele fuste ale rațiunii are o mină de fericire de pus între palmele bărbaților poeți ai dimineților de mahala plictisită de sete mina se lasă cucerită de secărica unui sas blond cu accent de hermannstadt klaus nu știe decât o singură poezie dacă ai cinci minute vei avea și cinci șfanți crăiasa adoptă o mină profitabilă și iese din déhor barul se clatină ca un vapor când pășește gelatinoasa eva un pântec în care au sfârșit toții combatanții în cruciada mizeră a satisfacției trage dintr-o sticlă de burgund și poartă cu ea stârvul stors de sevă al unui tinerel – infantele petrică adineaori petroi măcinat de arta compulsivă și cariată a modulațiilor evei petrică se înzdrăvenește cu o palinkă de caise apoi pleacă spre șanțul plin de amintiri din fața acestui teatru fără renume mina coboară ștergându-se cu dosul palmei se pune lângă poema lui mitică îngerul meu făr de prihană dă-mi un sărut să pun pe rană și comandă o fasole si rachiu de pere lasă prostiile mai bine spune-mi ce mi-ai face nu există sfârșit poetul scrie fără oprire ce poet mai e și ăsta care îmi vinde poezia pe bani
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate