S-a-ntunecat.
E vremea:
tocmai buna de plecat.

Dar unde sa ma duc?
Si pentru ce sa schimb
acest pustiu cu altul,
geaman cu acesta?
Nu-i nicaieri mai bine
asa cum peste tot
va fi mereu la fel de rau.

Egal e pretutindeni.
In toate,
egal ma regasesc.

Sunt infinitul care
s-a-nvesmantat
in pielea mea de om.