un zâmbet așternut în calea Soarelui,
o mângâiere colo -
pe vrăbiuța ce-a zburat în zori,
o amintire,
o frântură de gând
și optimism.

o silabă împachetată-n staniol
și flori de mină, răsfirate-n cameră,
o inimă ce bate spre mâine,
o privire închisă-ntr-o carte
și fulgi de nea.

e tot ce mi-a rămas.

Aaaa! și multe viorele:
în vis, în șoapte,-n ochi,
în pat... cam peste tot!