îmi port viața ca pe un guler cu șerpi boa
câteodată simt cum mă sugrumă treptat
cum își deschide hulpava gură-i imensă
și mă absoarbe încetul cu încetul
până îmi înghite existența
atunci am impresia
șerpuirii într-o lume fantastică
unde se intersectează plecări și veniri
totodeauna triunghiulare
înspre niciunde călătoresc frenetic
avid străbat suprafețe nemarcate pe vreo hartă
trec dincolo de orice imagine memorată pe retină
deschizând o ușă fără contururi

mă poartă viața pe spatele ei ca pe un rucsac vag albastru
orizontul altei viziuni rotește enervant lumini fără vlagă
văd dimensiuni răsturnate și închise într-o oglindă concavă
văd cum anii mei se subțiază și devin o dungă elastică
pe care alunecă zei alungați din sambo
liniștea nu mai suportă nicio tăcere îngândurată
sângerez pe umerii tari ai vieții
și amorțesc precum o venă de atâtea perfuzii
am impresii despre o călătorie niciodată făcută
mai departe de un centimetru tridimensional
și în mine se închide o ușă fără umbră
dar cu contururi de șarpe