Urechea dreaptă joacă șah cu cea stângă,
Pe tablă mai sunt doar doi ochi și un nas,
Ușor, ochiul alb va începe să plângă,
Căci singuri, pe față, pistruii-au rămas.

Obrajii se scurg ca o floare de ceară
Sub alba arșiță a soarelui gol,
Ce-mi umple gâtlejul cu-arome de seară
Și gleznele mi le scufundă-n nămol.

Rând pe rând gândurile au făcut febră,
Ochii mei goi stinsu-le-au cu lacrimi…
O idee mi-a fost călcată pe “zebră”
De două tramvaie pline cu patimi.

O mână nu ascultă de tainic îndemn,
Pariul cu moartea când vreau ca să tai…
Piciorul drept ne cântă la fluier de lemn,
Iar pieptu-mi din coaste vrea să-și facă nai.

Albaștri fiori mi se culcă prin vene,
Cu zgomot de cord le sun deșteptarea,
Schiopătând, își fac două cârje din gene…
Merg să-ntâlnească în suflet…uitarea.