Că eram la party
sub copaci
neînfrunziți,
purtam o rochie albă,
drapată-n șampanie,
mesenii,
viitoare rude ale uniunii.
Mă învârteai în jurul tău,
tălpile scrutau infinitul,
visul nu avea sonor.
Am dispărut,
într-o casă verde-roz,
cu țigănci înflorate
ghicindu-mi prezentul.
M-am descălțat
de pantofii maro,
cu ceva noroi pe ei de la zborul anterior,
mi-au pus în palmă
lumânari parfumate.
A început apoi percheziția.
M-am furișat în nișa
scobită
de plecarea ta.
Nu m-au arestat.
Începu urcușul -
munte sau piramidă,
oricum, caniculă.
În vârf, în loc de steag,
o poartă.
Spre dimineață.