poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-14 | |
( m-ai întrebat cândva .. nu am
știut să îți răspund atunci ) După-amiezele erau preferatele mele Ele ne prindeau pe același acoperiș ruginit jucând pe negru pe alb dame, rozând stafide și coji de portocale uscate acoperiți de paharul nostru de cer albastru Alungați din cărți din cântece ne striveam încet sub talpa unui papuc de sfârșit de zi - mi-e groaza și acum de mirosul ce îl răspândea în arșița după-amiezelor, urmând ca tu să îmi numeri pașii până la căderea de la catul 5 eu să număr lingurile de gem de puf de păpădie mâncate de tine și uite-așa trecea o zi unduindu-se pe umerii noștri ca un cearșaf de la balconul de vis-a-vis fluturându-și colții Apoi te duceai la tine eu la mine noaptea își desfăcea umbrela acoperind tălpile goale cu o liniște ce îmi răcorea simțul păcii din carne mă frigea cheia,mă tăiam la vene cu corăbiile din hârtie vopsite în guașă, mi se încâlceau în păr avioanele trimise de tine și mă lăsam înecată de apa ce tu o numeai cu un cuvânt vis(mă întreb și acum de ce îmi venea în minte întrebarea "oare cum e să fii apă și cineva să se scalde în tine?") după ce înghițeam destulă apă sau destul vis cum îi ziceai tu, mă înfloreau cireșii,mă inundau pâraiele... înțelegeam că până la cântatul cucoșilor a rămas doar o monedă de cer .... în fine, nu nopțile erau preferatele mele
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate