poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-13 | |
În cameră se lasă întuneric dintr-o dată…
Alexandra aude voci ce nu le poate desluși. Unii cred că e nebună sau ciudată, Dar ce simte-n sinea ei nimeni nu poate ști. Roua pe-al său umăr gol se scurge Infiorând-o cu dorința ce o simte, Căci bezna o îndeamnă spre a plânge. Își mușcă ușor buza…e fierbinte! Alexandra crede că e rea și se urăște. Doar ea-i lumină,adori să o privești. Cu un sărut când doarme se trezește… Zâmbește doar atunci când spui povești! Zeița-i cântă,dar s-a oprit o vreme, Căci simplă e copila cu ochii dezbrăcați… E clipa când iubitul vrea s-o cheme Spre locul unde-s demonii-ncuiați. Spuneți-i adio,căci Alexandra pleacă, Deși azi-noapte a visat pe-al tău satin… În propriul râs ea prima se îneacă… Am reușit cu toți de fericire s-o unim! Nu e un truc,acesta-i adevărul! Nu era pregătită,nu s-a așteptat! Cu prietenie i-ați cusut voi drumul Și umărul cel gol acum s-a îmbrăcat! A început cu a-nțelege ce nimeni n-a-nțeles. Spuneți « adio » Alexandrei triste, Căci trupul ei de-această dată n-a avut de-ales Și a ucis acele gânduri pesimiste…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate