poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-06 | |
Dimineață de fluturi: ce caldă răsare deodată speranța!
Este mult căutată, dar încorsetată de invizibile zale precum acelea ce seamănă cu sclipirile solzilor de aligatori în flăcări din ascunsele mlaștini clocotitoare ale nimicului nepieritor, iar alături viața decurge normal târâtă de lanțul destinului. Neșansa păruse că pleacă, dar iată din nou se-ntoarce travestită-n scafandru sanguin pentru-a plonja orbește în mierea iubirii. Anii mei călătoresc vertical călcând peste cioburi și ghimpi. Ei poartă-n spinare tot plânsetul vostru răsturnând gondolele pline cu flori și chitare iar acestea pluti-vor peste adâncuri pustii care-și mută naufragiul în apele stelelor. Toate devin un văl albăstrui a cărui creastă este-un nou răsărit la fel ca un cântec nebun ce se frământă-n flori solfegiind psalmodieri psihedelice sau poate un lid romantic. Același fior nesfârșit le-ncunună până sfârșesc cu un alt cântec ciudat în care se-ascund tonicele licăriri de licurici subacvatici. Adâncul fără de fund al iubirii zboară din inimă-n inimă până la polii magnetici ai lunii, după care din nou se naște din gol un nimic pedepsitor și pustiu nevăzut altora decât de susurul izvoarelor ochiului iar eu trebuia să mă spăl în apele lui închipuindu-le ca un iureș de fericire, ca o lansare într-un cosmos hedonic căci totdeauna pe muchia existențelor ard dorințele dezmierdărilor și foamea endemică de săruturi aprinse care la urma urmelor toate-s blocate într-un roșu semn de întrebare. Înveșmântat în zăpezi vârful aisbergului din suflet traversează un vulcan submarin de dureri iar libra își frânge brațele dezechilibrându-și talerele goale. Ozonul fuge din ceruri, deșertul din noi grăiește-n deșert; tot ce din pulberi alegi pulberi devine. Anii rânduiți de cunoaștere se deșiră ca mărgelele smulse de furi de la gâtul fecioarelor. Din partea dimpotrivă se arată amenințător Marea Umbră și groaza mare pune stăpânire pe statuia Nemuririi blestemată să ajungă stropită cu lacrimi, noroi și sânge-mpietrit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate