Atâtea ploi n-au reușit să spele
păcatele dreptății;
Atâția ani au fost de-ajuns să-ndoaie
crucile uitate
de Divinitate.

Am vrut să scriu despre Frumos
și Bine, și Adevăr
dar sezonul reducerilor trecuse.
Bine că era superofertă
la tăcere!

Cu coșul plin, alergam ca un bezmetic
printre raioane
Mi s-a umplut căruciorul de frunze și iarbă
până la casă.
Un copăcel crescuse prin barele de fier,
N-avea nici poame, muguri sau albine,
Doar crăci ascuțite
și-alcool la rădăcină.

Și am deci să plătesc în leasing,
An de an, la scadență,
cu tăcere.
dar până acasă nu mai încăpea de ramuri

Și l-am cioplit cu stăruință
neîncetat, degeaba...
creștea mereu, la kilogram.
Și l-am lăsat să umple lumea,
să o spele el cu lacrimi.