De cinci minute te simt lângă mine dar nu sunt a ta,
te doare și pe tine să mă tot privești curios,
te întrebi multe, timpul trece repede,
eu continuu să mă adun în mintea ta,
laolaltă cu orele, cu zile și nopți, cu ploile de vară,
laolaltă cu cinci minute în care mă gândesc ce să-ți mai spun.

Sunt frustrată în calmul meu, văzându-te așa dulce zâmbind
totuși, zâmbetul meu nu-l pot naște
când gura mi-e încleștată de trecerea timpului,
de lumea ta care nu este simplă,
de lumea mea pentru care nu am ochii potriviți,
de praful de pe jos și de soarele de pe tavan,
de mâine cel demiurgic ce acum își scrie destinul...

Privirile noastre continuă să alunece una cu alta
și dezgolite de gânduri, să se lipească de umbre
peste durerea de a te simți în mine
fără să te pot atinge, avându-te...
... mă oprește inima, nici sufletul nu-mi dă pace,
tu – deja- ai plecat pe alt drum.