Toată noaptea tractoarele au cărat zăpada și au aruncat-o în fluviu,
Ștergeau urmele, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic,
Dar era moarte, era sânge, erau niște cai albi pe care îi jupuiau,
Te-am văzut în cătarea puștii, lângă zidul de ceață
”Apără-mă ! spuneai, apără-mă !”, spuneai,
Vorbeai în somn și sfâșiai cu mâna cearceaful,
Sfâșiai lumina roșie a nopții,
Zăpada roșie, sângele căzut pe zăpadă.
Dar tractoarele îl cărau și îl aruncau în fluviu,
Până dimineață n-a mai rămas nimic,
Doar păsări înghețate, pământ negru și crini artificiali,
Doar o urmă vagă, miros de zăpadă,
Ciment gri, stații de benzină și frunze,
Și papagalul amețit pe treptele nopții:
”Ai visat, nu s-a întâmplat nimic, ai visat, nu s-a întâmplat nimic!”.