poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-11 | |
Nimic nu se aseamănă,
Cu noaptea mea albastră, Când luna plină îmi umple pupilele, Larg deschise peste nemișcarea apelor Și liniștea îmi curge-n valuri line, Peste umerii goi de nedumerirea zilelor. Clipelor din camera mea goală, Le dăruiesc cuvintele celor două lumânări, Ce-și vorbesc tăcut despre neștiute dorințe, Îngropate-n mintea lor de ceară, Scursă în pântecele timpului din pendul. Culcat pe podeaua aspră de stejar, Ascult inima pădurii ce a fost cândva, Și mă bucur că n-am uitat Să las fereastra din priviri deschisă, Vântului ce mi-a promis aseară, Că-mi va aduce înapoi din câmpuri, Gândurile rebele ce-am lăsat să zboare, Sperând că măcar ele să scape nerănite, De ironia vieții șlefuite cu migală, De resemnarea mea… (și a ta)
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate