Port vina de a-mi fi ucis clipele
în oglinda norocului
în seva copacului
în albastrul visului.
Port vina de a pluti
mulțumită în repaos.

Parcă au trecut secole
de când cu emoție
am trecut pragul copilăriei.
Privesc cu ochii larg deschiși
durerea sertarului în care
mi-am ascuns cândva sentimentele.

Voi pleca pe un drum infinit
voi face un salt în neant
în templul surâsului,voi fregventa
înalte școli de sublim.

În apă, în aer, pe boltă,
ca un fluture
străbătând spectrul luminii
sau ca un accident nuclear,
voi sparge legile trecerii
nefirescului în firesc.