Această
bucată de cer care cade pe mine
ca și când trecutul mi-ar gâfâi de oboseală
mă acoperă cu dragostea unui amant mort
paharul de vin
nu mă ajută la nimic, durerea
îmi umblă prin măruntaie ca la mă-sa acasă
dau
cu pumnul în masa ăluia
de-ndrăznește să se pună cu mine
îi spun
că durerea mea e cea mai durută
că sufletul meu e cel mai pârlit
și numai eu mă pot strecura în picături de lumină să înot
spre cerul ce pică pe noi
pământul
îmi fuge de sub picioare
sunt mahmură de dragoste
mă doare
inima de la gheară la bot
peste tot
doamne
ia-mi crucea, că altfel
o să-mi trag lințoliul ăsta albastru
până
la gură și n-o să mai aibă cine să-ți răsufle tămâia
doamne
de nu-i faci ceva să-și bage mințile-n cap
măcar ia bucata asta de cer deasupra
măcar tu ai milă
ticălosule
care ai făcut dragostea
ca să poți rupe inimi
cu mănuși aurite