| = nice, all in all | Ioana Veronica Epure [02.Feb.06 16:25] |
| Să îți zic întâi ce nu mi-a sunat bine: "durerea îmi umblă prin măruntaie ca la mă-sa acasă dau cu pumnul în masa ăluia de-ndrăznește să se pună cu mine" Da, sunt manifestări ale furiei, tabloul e mai viu, dar exprimarea e banală. Am eu un fix cu chestiile de gen: "ăla care se pune cu mine" :P "doamne ia-mi crucea" Imaginea e foarte folosită, durerile înseamnă crucea fiecăruia, mult prea dramatic spus. "doamne de nu-i faci ceva să-și bage mințile-n cap" Aceeași obiecție ca mai sus, limbajul nu se încadrează în restul poeziei, face ca totul să sune a tânguire de gospodină care încearcă să își facă bărbatul să se lase de băut. Ce mi-a plăcut: furia vie, care parcă izbucnește din fiecare vers, sunt multe imagini bine construite, "inima de la ghară la bot", și finalul. De fapt, întreg poemul mi se pare relativ reușit. Așa zic eu, cel puțin. | |
| = Cand omul plange, se pune jos si zice ce-i vine la gura... | Cristina Muntean [02.Feb.06 16:35] |
| Draga Ioana, multumesc pentru comentarii. Cand omul e "mahmur", cuvintele care vin sunt rudimentare, poate zgarie...dar in poemul asta n-am simtit nevoia de eleganta. Cand omul plange, se pune jos si zice ce-i vine la gura. Si cand e crestin, ii vine in gand imaginea crucii. Mai am de lucrat la imagini, cum spunea candva un om bun, tare drag mie, am de trecut de la starea poetica la poezie :-) Iar comentariile ma ajuta mult de tot. Multumesc :-) | |
| = . | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| poezia ta merita mai multa atentie, desi sunt si parti slabute. "numai eu mă pot strecura în picături de lumină să înot" nu prea se leaga nici de ceea ce urmeaza nici de ce e inainte, ar merge si fara. "o să-mi trag lințoliul ăsta albastru până la gură și n-o să mai aibă cine să-ți răsufle tămâia doamne" aici la fel, te pierzi, nu prea reusesti sa te tii de idee. in rest scrii binisor, cred ca trebuie sa ai putina mai multa rabdare cu tine si sa te feresti sa nu cazi in teribilism. | |
| = Nevoie de ritm, de cuvant, de acasa | Cristina Muntean [03.Feb.06 00:49] |
| Citindu-va si scriind, asa ma cuprinde o nevoie arzatoare sa ma intorc acasa, la Cosbuc, Goga, Eminescu, Arghezi, la Sorescu... facatorii de imagini si ritm care nu se rupe, unde cuvantul prinde senzatia si, daca nu o lamureste, macar o rasuceste cu o fata inteligibila spre ceilalti... Multumesc, Claudiu, cred ca timpul nu mai are rabdare... :-) Numai bine! | |
| = părere | Liviu Nanu [03.Feb.06 01:49] |
| Ce era de spus s-a cam spus, nu vreau să repet. Aș schimba în versul 2 "pe" cu "peste". Aceeași imagine o regăsim mai la vale, în versul 15, doar că aici "pică". Cred că dacă scoți balastul, poate ieși chiar ceva interesant. | |