cad agresiv în mine
obsedându-mă luna

ploaia rece
degetele tale
în strigătul târziu
venerăm îndelung natura

păcatele ochilor
întunecă inocenta pădure
lacrima albă
buze fierbinți în minte-mi adună

vocea-ți puternică
îmi invadează somnul

mă răvășești
mă aduni
mă scufunzi în uitare
umărul ferm
oprește timpul
reclădindu-mă în visare

ne risipim spre ape
izgonind din gânduri furtuna
în liniștea cosmică
noaptea fiindu-ne stăpâna

pierzându-ne în dulcele haos
inventăm constelații
desenând astre noi
provocăm esențiale mutații